Îmi ești atât de departe
de parcă niciodată luna
nu ne-a împletit
aceeași ghirlandă în păr.
M-ai aruncat cu fața-n țărână
și-am întors cu o cuminte răbdare
celălalt obraz pe care te-ai grăbit
să-l întinezi cu jocul tău de-a viața.
Nu mai am încă un obraz să-ți dau
totul e fum și miroase a iad
și e spulberat și podul dintre noi,
singurul de care părea că nu te temi.
ești departe, întind mâna să te-ating
ochiul meu nu te mai recunoaște
apocalipsă
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu